Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | 页面 475

sufere! Să iau eu toată durerea... te rog, Mike...
fă-te bine!!!
În timp ce o privesc pe Gaia, simțindu-i obrazul
fierbinte cum se așează pe mâinile mele, observ o licărire
palidă ce răsare din spatele ei. Durerea îmi dispare
aproape instantaneu. Îmi retrag mâna din prinsoarea ei și
îi ridic ușor privirea din pământ. Mă privește fix, cu ochii
mari înlăcrimați.
-

Micuțo... nu-mi vine să cred... nu... nu mă mai
doare... Îți mulțumesc! Cobor încet din pat,
așezându-mă în genunchi alângă ea. Gaia...
ești... atât de specială... nu cred că poți înțelege
câtă alinare îmi aduci...

-

Mike... eu... Încerc să mă opresc din plâns... dar
mi-e atât de teamă. Ești bine? Te mai doare? Îi
iau mâinile în palme și mă uit disperată la
încheieturile sale, căutând semnele unor răni
invizibile.

-

Acum sunt... bine. Micuțo! Îi spun în timp ce
obrajii ei fierbinți se adâncesc în palmele mele.
Ferește-te de Cloud. Să nu te apropii de el