Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 474

Durerea îmi pulsează încontinuu în mâini. Nu
am șanse să adorm...
-

Mike! Îl văd cum își încleștează mâinile,
cuprins de durere. Disperată îi cuprind
încheieturile și îmi așez fruntea deasupra
mâinilor sale, îngenunchiată la marginea
patului. Te rog, Mike... te rog rezistă... nu vreau
să te mai doară. Simt cum lacrimile fierbinți îmi
alunecă ușor până pe mâinile sale ce zvâcnesc
din cauza durerii.

Atingerile Gaiei îmi fac bine. Durerea începe să
pălească cu fiecare atingere a ei, însă eu mă simt la fel de
epuizat. Ahh, Gaia... rămâi lângă mine. Întorc privirea
către ea și îi cuprind privirea în timp ce pe chipul ei se
preling câteva lacrimi. Aș întinde mâna și i le-aș șterge
printr-o mângâiere, dar nu pot.
-

Mike... Îl văd cum se chinuie. E atât de slăbit
încât nici nu poate vorbi. Scrâșnesc din dinți,
închid cu putere ochii și îmi rezem obrazul pe
mâinile sale, îmbrățișându-le cu propriile mele
mâini. Nu vreau să-l mai doară, nu vreau să mai