Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 466

Astăzi... se vor schimba destine. Privesc trupul firav
al ființei care stă lângă mine. Ce ființă a putut creea
Creatorul, atât de slabă, naivă, lipsită de puteri,
neajutorată, cu sufletul limitat. Trag cearșaful de satin
dezvelindu-i trupul. Câțiva stropi rozalii au pătat
așternutul alb de sub noi. Erai atât de pură? Ești a mea
întrutotul acum. Strigătele ei inocente învăluite în teamă
și durere, îmi răsună încă în minte ca un cântec de
leagăn. Mă incită gândul că pot supune atât de ușor o
ființă muritoare. Rânjesc în timp ce îmi iau privirea de la
Laria, îmi strâng aripile și mă pregătesc să ies din
cameră.
Îmi aranjez părul în oglindă înainte de a părăsi
încăperea. Gaia se grăbește să mi se alăture, când îi simt
degetele micuțe cum se strecoară prin părul meu abia
aranjat.
-

Așa! Acum îți stă mai bine. Zâmbesc ca un
copil nevinovat în timp ce îi ciufulesc părul lui
Mike.

Ieșiți în mijlocul coridorului lung, îl zăresc pe
Cloud, care se îndreaptă elegant spre noi.
-

Bună dimineața.