Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 465

comportamentul ăsta autoritar. Mă repet:
Așteaptă-ne afară!
-

Hmpf! Bine... Mă întorc pe călcâie și trântesc
ușa după mine.

-

Mike... ce a fost asta? E totul ok? Mă frec
somnoroasă la ochii privindu-l printre gene.

-

Sky... nu înțeleg ce are. Nu mi-a vorbit
niciodată așa... în fine. Dacă tot te-ai trezit, te
pregătești să mergem?

-

Ettoo... acum mergem? Mi-e încă somn. Mă
cuibăresc din nou lângă el, sperând să spună că
nu e nevoie să ne ridicăm din pat.

-

Și eu aș vrea să mai stăm. Îi spun în timp ce o
mângâi pe cap. Trebuie să plecăm, nu suntem
acasă, suntem încă în Valhala, în conac... Hai,
trezește-te!

-

Umm... bine. Hai că mă ridic... Mă ridic cu greu
din patul moale și călduț. Îl privesc pe Mike
care îmi zâmbește călduros și mă îndrept spre
baia micuță din cameră. Oare chiar vom reuși să
scăpăm de data asta?