Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 443

Laria ascunde ceva în buzunar și se pregătește să
iasă grăbită din cameră. Mă ascund repede după un
perete și o las să se piardă după colț. Intru în tăcere în
camera Gaiei, unde o găsesc din nou ghemuită la podea,
din spate ieșindu-i mai bine de un sfert din vârful aripilor.
Mă chinui să o ridic de jos și să o așez pe pat.
-

Gaia! Ce ți-a făcut?

-

Mike... medalionul... mă doare spatele atât de
tare! Ce mi se întâmplă?

-

Am văzut ce ți-a făcut Laria. Umm... mă întorc
puțin și mă uit la aripile ei care sunt deja destul
de evidente. Gaia, aripile tale... ele îți provoacă
durere.

-

Aripi? Mike... mi-e teamă, ce o să se întâmple
cu mine dacă ies? Voi fi un monstru! Mike...
vrea să mă elimine. Te rog... nu mă lăsa singură
și hai să plecăm de aici! Nu suntem în
siguranță! Mă agăț de Mike disperată, speriată
de moarte.

-

Nu te las, Gaia. Nu mă interesează ce zice...
Cloud. Voi sta lângă tine :