Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 429

-

Mike... Îl opresc din mers trăgându-l ușor. Îi
privesc ochii strălucitori, căprui, îmi mușc ușor
din nou buza și continui cu inima strânsă. Tu
crezi că... după ce scăpăm din toată nebunia
asta, va fi ceva mai mult între noi decât
prietenie?

-

Umm, nu știu, dar... de ce întrebi?

-

Păi... știi când mi-ai spus în camera de la motel
că... nu te-ar deranja dacă eu aș fi aleasa... știu
că poate nu e momentul potrivit, dar... aș vrea
să știu unde ne aflăm... adică... Încep să mă
pierd încet, încet, fâstâcindu-mă ca un copil
mic.

-

Da, îmi amintesc. Păi... nu-mi schimb părerea.
Dacă viitorul asta ne rezervă, nu mă voi opune
ci mă voi declara fericit că te am lângă mine.

-

Asta înseamnă că... ți-ai dori sau nu te-ar
deranja dacă se întâmplă?

-

Asta înseamnă că-mi doresc să te am toată viața
lângă mine, doar că viitorul va decide în ce
circumstanțe. Însă, eu voi accepta tot ce va