Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Página 423

zăcând aici. Regret că am venit după voi, regret
că am avut încredere și că am dorit să ieșim cu
toții de aici, nu trebuia să fac asta. Pe spatele
meu am simțit mici zgârieturi datorită
trunchiului copacului.
-

Potolește-te și ridică-te de acolo, Laria. Nu mai
am încredere deloc în tine. Te credeam că ești
de-a noastră. Nu înțeleg ce ai avut cu Gaia, de
ce îi faci rău însă acum nu mă mai interesează.
Ne vom continua drumul. Suntem și așa prea
departe de motel să ne mai întoarcem doar că
voi fi cu ochii pe tine.

-

Nu e nevoie. Dacă vrei, pot rămâne aici. Văd că
mă suspectezi de lucruri pe care nu le-am făcut.
Nici măcar nu mă asculți...

-

Nu am de ce să te ascult. Spui ceea ce ai spus și
până-n &W