Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 40

-

Dar nu ai văzut-o cum mă privea
azidimineață... se uita prin mine... și părea...
speriată rău...

-

Ei na! Cine știe ce a văzut iar tu faci din țânțar
armăsar. Nu ai nicio dovadă că băbuța a fost
omorâtă, da? Daca era omorâtă aici, nu ar fi
trebuit să existe măcar o picătură de sânge?

-

Poate... poate a fost otrăvită... sau poate...

-

Otrăvită? Otrăvită cu ce? Hai să fim serioși.
Hai să mergem. Singurul lucru care mă
îngrijorează este steagul, nu dispariția băbuței.
După cum văd eu lucrurile, băbuța nu a fost
ucisă de nimeni. Cine știe pe unde bântuie?
Gaia m-a privit tăcută cu ochii înlăcrimați.
Mda... a fost o glumă cam sinistră.

-

Hai te rog să mergem... nu mai vreau să stau
aici...

Am părăsit locul macabru care mă făcea să mă
simt nelalocul meu. Drumul spre casă, atât de familiar...
parcă e mai sumbru și mai gol, aș fi vrut să nu trecem pe
lângă tarabă... să nu aflu niciodată. Simt că ceva îmi
lipsește iar inima mi se strânge din nou. Dacă Mike nu