Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 390

-

Crezi că mai are vreun rost? Dacă se mai
apropie de mine de câteva ori... o vom lua de la
capăt. Nu mă doare așa de tare... orice ar fi
chestiile acelea de pe spatele meu, nu avem cum
să le facem să dispară. E o durere suportabilă
acum... Știu că nu mă crezi. Nu își va arăta
adevărata față în prezența ta. Oricât de banal
sună... viața mea e în mâinile tale, o simt! Mă
așez dezamăgită pe marginea patului privind în
gol.

Mă așez în genunchi în fața Gaiei și o privesc în
ochii ei plin de tristețe.
-

Gaia, privește-mă două secunde. Crezi că dacă
am adus-o în cameră, am făcut-o pentru că am
mai multă încredere în ea decât în tine? Am
făcut-o pentru că am avut mai multă încredere
în tine decât în ea. Dacă Laria îți face rău, așa aș
fi văzut și aș fi avut motiv să o dau afară din
motel, chiar dacă avem nevoie de ea. Ceea ce
nu știi tu este că ea... cel puțin așa susține... știe
cum să ieșim din Valhala. Noi, până în prezent,
am stat captivi în acest oraș nereușind să