Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 388

să mă asigur dacă este sau nu așa. Aș vrea să mă
revanșez cu un ceai sau o cafea mâine
dimineață, dacă ai vrea.
-

Îmi cer scuze dacă v-am creeat probleme, Mike.
Nu am vrut să...

-

Știu! Nu-ți face griji, o să fiu mai... atent. Te
poți odihni liniștită, nu te va mai deranja
nimeni.

-

Mulțumesc, Mike. Îi replic în timp ce închid ușa
intrând în cameră.

În timp ce scârțâitul ușii camerei Lariei sparge
liniștea din jur, oftez îndelungat gândindu-mă la Gaia. La
naiba! Toate ușile din motelul ăsta scârțâie?
Cum poate să o creadă pe mincinoasa aia? Cum
poate să o apropie așa de mult de el... de mine? Mă ridic
încet din pat lăsând cearșaful să cadă la podea. Ajung în
fața oglinzii prăfuite, îngălbenită de timp și mă întorc
ușor privindu-mi rănile. Rămân înmărumurită, șocul
împingându-mă să țip, dar îmi acopăr gura cu mâna.
Lacrimile îmi împânzesc ochii și privesc oripilată la cele
două cioturi care răsar precum doi muguri de fildeș din