Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Seite 369

-

Îți... îți... sângerează rănile. Ți s-au deschis... Nu
trebuia să pleci singură. Drumul până aici deja a
fost mult pentru tine. Trebuia să te odihnești, nu
trebuia să cobori. Off... o să fii bine.

-

Nu sunt invalidă... mă descurc și singură! Nu
am putut să dorm așa că am coborât și am dat
de... ea! O privesc cu ură pe Sky care nu scoate
niciun sunet.

-

Nu, nu te descurci. Ascultă-mă și pe mine
măcar odată. Nu mai fă totul de capul tău că
uite ce se-ntâmplă, tot tu suferi. O iau ușor pe
Gaia în brațe, chiar dacă nu e de acord cu asta și
mă-ndrept spre cameră ca să o îmbrac și să o las
să doarmă.

-

Mike... aș vrea să vorbesc cu tine despre ceva.
Intervin în timp ce urcăm scările bătrâne.

-

Vorbim imediat... Așteaptă-mă te rog aici.

-

Bine.

Iarăși camera asta îmbâcsită. Dar sunt atât de
obosită încât abia dacă mai pot scoate două cuvinte și cu
toate astea...