Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Seite 368

Mă uit în jur căutând ceva cu care să-i dezinfectez
rănile, când atenția îmi este atrasă de chipul Lariei. Ce
caută la geam? În momentul în care privirile ni s-au
întâlnit, Laria s-a retras cu repeziciune. Ce face aici? De
ce ne urmărește? N-am timp de asta acum. Unde naiba e
dezinfectantul ăla? Țipetele Gaiei încep să se stingă iar
sângerarea se oprește încet. Deschid cu o mână sertarul
unui dulap și găsesc într-un final ceea ce căutam. Încep
să-i curăț rănile în timp ce Gaia pare să se mai
liniștească, epuizată.
-

Gaia, ești bine? Te mai doare?

-

Nu mă mai doare așa de tare... dar ce am Mike?
Mă simt ca și cum m-aș fi luptat cu o echipă de
rugby. Încerc să mă ridic, dar nu mi-a mai
rămas niciun strop de putere.

-

Va trebui să rămâi nemișcată puțin, trebuie să-ți
curăț rănile, apoi te voi bandaja din nou... Ai
sângerat destul de mult. Să nu mai pleci
niciodată singură din cameră, te rog...

-

Deci nu vrei să-mi spui ce am... Rămân
neclintită cât timp Mike îmi umblă la răni,
dezinfectantul înțepându-mă ușor.