Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 36

-

Eu... dar... Aaaahhhhh! M-am trezit țipând
disperată în timp ce lacrimile îmi curgeau
șiroaie pe obraji. Oare am înnebunit?

-

Liniștește-te, Gaia... A fost doar un moment
mai... ciudat. Atâta tot...

-

Nu... nu a fost... Aseară... când stăteam în
ploaie... am auzit o voce strigându-mă pe
nume...

-

O voce? Ce fel de voce? Poate a fost doar în
mintea ta...

-

Deci crezi că sunt nebună...

-

Nu, nu! Nu am spus asta... Nu știu ce să mai
zic... Hai acasă să te liniștești. Nu cred că mai
e nevoie să mergem în Valhala după toată
întâmplarea asta.

-

BA DA! Ce fac... de ce strig la el? Trebuie să
mergem în Valhala... trebuie să plecăm în
noaptea asta...

Am făcut ochii mari și am privit-o uimit pe Gaia.
Efectiv a țipat la mine. Accept. Poate o merit, după ce mam comportat cum m-am comportat azidimineață. La