Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Seite 357
-
Mike... doar nu ai de gând să te duci și să mă
lași singură? Încerc să mă lupt cu mine însămi...
durerea și oboseala încep să-și spună cuvântul,
dar oricât de răvășită aș fi... nu suport gândul ca
piticania aia să îi bage tot felul de prostii în cap.
Sunt lucruri mai importante de făcut...
-
Lipsesc doar câteva minute, Gaia. Îi răspund în
timp ce deschid ușa camerei. Aceași cheie,
aceași cameră, același loc, același oraș. Buna
dispoziție se stinge încetul cu încetul în timp ce
privesc împrejur, și îmi spun dezamăgit ”Am
luat-o de la capăt!”. O așez cu grijă pe Gaia în
pat, sărutând-o frățește pe obraz. Mă voi
întoarce cât ai clipi și nu am să mă mai despart
de tine. Trebuie să aflu unde a fost Sky în tot
acest timp iar dacă nu are intenții rele, un ajutor
în plus e întotdeauna binevenit, până scăpăm
din orașul ăsta, bine? Hai, odihnește-te. Mai
mult ca sigur drumul te-a obosit. Mai adaug,
văzând cum se chinuie să-și țină ochii deschiși.
Drumul a fost destul de lung pentru mine, dar
mai pentru ea... micuța mea. Plec, lăsând-o