Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 334

putut face asta, indiferent cât de rău ne-am fi
certat sau indiferent ce ar fi fost între noi. Ai
fost doar... controlată. Rănile erau prea mari și
sângerai puternic. Pentru câteva clipe... am
crezut... am crezut că ai murit. Inima mi-a stat
în loc, dar... ți-am simțit răsuflarea. Riscai să
pierzi prea mult sânge sau să ți se infecteze
rănile și nu mi-aș fi permis așa ceva. Erai
inconștientă, nu aveam cum să-ți cer părerea.
Nu puteam să stau și să privesc cum sângerai
lipsită de simțiri în pat, conștient că dacă nu aș
fi făcut ceva prea curând, nu aveai să te mai
trezești niciodată. Așa că... da... te-am
dezbrăcat, ți-am curățat rănile, am oprit
sângerarea și te-am bandajat. Nu cred că ai vrea
să știi ce a fost în sufletul meu în acele
momente crunte. Simțeam că mă sfâșie pe
interior fiecare secundă a suferinței tale. Te
priveam cu lacrimi în ochi cum zăceai
inconștientă în pat, gândindu-mă la momentele
în care nu ne-am înțeles... unde am putut ajunge
de la o neînțelegere.