Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 314

Eu sunt Isa. Întind mâna către ființa suplă, mică de
statură cu părul castaniu și... ochii căprui. Ochi căprui?
Cine ești? De ce ai ochii căprui? O întreb, dornică de a
afla mai multe.
Etto... Cloud-sama...
Nu e nevoie să răspunzi. Poți pleca. Mulțumesc,
Laria. Issabela, te rog nu o supăra.
Hei, unde pleci fără să-mi răspunzi? Grr... cam
nepoliticoasă servitoarea asta a ta, Cloud.
Nu e doar o servitoare. Deci... să continuăm?
Cloud, ai ceva să-mi zici? Ai ceva gânduri și le
ascunzi de sora ta?
Surioară, nu te mai prosti, te rog. Laria este un
mare ajutor. Te rog, continuă cu ce voiai să îmi spui mai
devreme.
Hmm... e muritoare, nu-i așa? Asta ascunzi? Umbli
cu o muritoare la fel cum a umblat și Gabriel? Ce e cu
Garia, Daria... Maria asta a ta?
Laria. Nu este treaba ta, surioară. Am dreptul să
aleg pe cine vreau ca servitor. Ea este devotată. Iar
Gabriel? Cum adică ”a umblat” cu o muritoare? Ce vrei
să spui?