Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Seite 304

cum te cheamă. Dacă crezi că eu te mint... te
rog să te gândești singură la tine.. atât.
-

Nu am ce să-mi aduc aminte. Gabriel mă
iubește iar eu îl iubesc. Voi face orice ca să îl
mulțumesc. Începând cu moartea ta!

-

Ce rău ți-am făcut de vrei să mă omori? De ce
eu? Încerc cu toată puterea să-mi fac loc și să
mă eliberez din strânsoarea mâinilor ei.

-

Ești iubitul nenorocitei ăleia care a încercat să
mă ia de lângă Gabriel și să mă aducă la tine.
Dacă tu mori, ea va deveni vulnerabilă. Îmi apăs
mâinile pe gâtul lui încât îi simt pulsul bătând
puternic în palme.

-

Eu... nuuu sunt... ah... La naiba! Nu mai pot să
respir. Iartă-mă că o fac. O lovesc cu putere
peste mână reușind să mă eliberez. Îi cuprind
chipul cu forța și o sărut. Îi ofer un sărut de care
își va aduce aminte. Buzele noastre se
îmbrățișează într-un sărut dulce, oferit din tot
sufletul, sărut care nu are să se sfârșească atât
de repede. Nu mai face niciun fel de gest care să
arate că ar vrea să-mi facă rău. Simt un fior cald