Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Seite 289

Să nu îndrăznești să pleci așa...
Asta fac. Crede-mă o fac pentru binele tău... Nu te
mișca de aici! Mă îndepărtez de cabană, fără a-i mai da
ocazia să protesteze și mă îndrept precaută spre conac.
Sper să mai pot face ceva pentru Gaia...
Nu! Gaia! Ceva nu e în regulă. Las leșurile
inorogului și a nimfelor în urmă și mă grăbesc să ajung
înapoi la conac. Dau buzna în camera micuței mele.
Micuțo! Ești bine?
Gabriel? Ești... aici?
Da, m-am întors numai decât. Ce s-a întâmplat?
Cine a fost cu tine?
Ah... nimeni... adică...
Te rog să nu mă minți. Simt că ceva îți acoperă
parfumul fin... ceva străin.
Da... dar nu contează... l-am alungat. Gabriel... nu
cred că mai vreau să aștept. Nu știu ce urmează sau ce are
să mi se întâmple... dar... vreau să îți fiu alături în
adevăratul sens. Vreau să mă rup de realitatea asta. Nu
mai vreau... mă doare prea tare.
Ești sigură, micuțo? Nu vreau să te grăbești.
Da... te rog.