Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 258

niciodată... cât de important e pentru mine... un sărut...
Nu am de ales... Mike a renunțat la mine... decât
singură... mai bine mă întorc în pădurea aceea plină de
spini... Am să... Am să merg la Gabriel, el măcar... în
felul lui... își dorește să fiu lângă el... nu știu cum va fi...
dar... nu am de ales. Suferința asta mă distruge, mă
doare prea tare... Fiind ultimele rânduri... singurul lucru
care îl recunosc este că... îl iubesc pe Mike, îl iubesc ca
pe un frate... și... dacă destinul ar fi dorit ca el să îmi fie
iubit... aș fi fost mai mult ca onorată, dar nu i-aș fi cerut
niciodată așa ceva. M-aș fi bucurat de el toată viața ca
de un frate... m-aș fi bucurat de iubirea care ar fi găsit-o
în altă fată și aș fi fost fericită. Acum... nu îmi mai doresc
nimic, mă doare prea tare și... cred că Mike va fi mai
fericit dacă nu îi voi mai sta în cale. Ne-am făcut prea
mult rău unul altuia. Îmi pare rău...” Închid ușor
jurnalul... îl îndes sub pernă, aranjez patul și încet încep
să îmi îmbrac uniforma. Privesc pentru ultima oară
dormitorul, verific să nu fi lăsat deranj și cobor ușor
scările. Aerul rece și :