Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 254

Întinde-te. De restul mă ocup eu.
Mă întind și închid ochii. Într-o fracțiune de
secundă, îi deschid și o văd pe Isa sărindu-mi în brațe.
Stai... stai... stai. Asta pentru ce e?
Că mă faci fericită. Îl sărut dulce, ca recompensă,
pentru tot ce a făcut cu mucoasa aia mică.
Hmm, ar trebui să îți dau vești bune mai des, nu?
Eu sunt fericită că rămâi în Valhala. M-am obișnuit
cu tine, Mike. Ești singura persoană cu care vorbesc
absolut orice și de care sunt sigură că nu mă va trăda.
Mă simt... iubită.
Poate pentru faptul că eu chiar te iubesc?
Da... și asta. Simt ceva mai mult... ceva ce nu pot
descrie.
Și eu simt la fel. Ești singura care mă ascultă și cu
care mă consult. Singura care m-a ajutat și-mi oferă
sprijin la nevoie. Îți sunt dator deja și...
Șhhh. Nu spune nimic mai mult. Hai să mergem
într-un loc frumos.
Ce? Unde?
O să vezi...