Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 252

Nu vrea să recunoască nimic. În primă fază se făcea
că nu știe, ca apoi să continue să mă mintă în față și după
ce i-am spus care e problema. Iar colac peste pupăză mi-a
mai dat și o palmă.
Ce? Nesimțita! Dacă o prind...
Liniștește-te Isa! A fost din vina mea.
Din vina ta? După tot ce mi-ai spus, e tot vina ta?
Cum reușește Gaia să te întoarcă.
Nu... Eu... am sărutat-o.
Ce? Mike! Adică așa o împaci tu? Ce ai zis? „Gaia
e supărată, hai să o împac, nu?”
Nu te enerva pe mine. S-a întâmplat într-un
moment de tensiune și... am crezut că asta a vrut, dar...
Dar ce? N-ai știut să o săruți, nu?
Ei, na! Nu e asta. Treaba e că s-a împotrivit
sărutului, deși... mă așteptam să îl accepte.
Iar tu ca bun samaritean ce ești, te-ai oferit să o
săruți. Mă surprinzi, Mike. Nu mă așteptam la asta de la
tine.
Ce? Ești geloasă?
Eu? Nu! De ce aș fi?
Cred că nici tu nu te crezi. O spun râzând.