Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Página 251

intrând în dormitor. Îmi adâncesc chipul în palme
și printre suspine îmi spun. Prostule! De ce ai
făcut asta... dacă... dacă chiar era să se întâmple
asta... aș fi vrut... să fie... din suflet, nu... din
obligație și... nu... așa. Nu... Mike... nu mi-am
dorit niciodată așa ceva.
Mă surprinde reacția Gaiei la sărutul meu. Nu mă
așteptam să îmi dea o palmă. Atât de mult ține la mine
încât mă lovește în momentul în care am fost sincer și iam spus adevărul. Adevărul doare întotdeauna. Am
plecat spre casa Gaiei. Nu cred că mai am de ce să stau
aici. Este clar că nu are de gând să recunoască, nici măcar
în fața faptului împlinit. Să-i spună jurnalului ce are de
spus. Pentru că se pare că jurnalul i-a fost mai aproape
decât i-am fost eu. Măcar Isa mă înțelege...
Mă îndrept spre casa Gaiei, confuz din cauza celor
întâmplate și nervos. Trântesc ușa în urma mea iar Isa mă
aude.
Mike? De ce te-ai întors? Ai zis că revii mâine...
Am zis. Se pare că voi sta aici o vreme.
Dar ce s-a întâmplat? De ce ești așa de nervos? Mă
așez în fața lui Mike, așteptând să-mi povestească totul.