Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 249

-

Sigur Gaia. Nu ai făcut nimic! Absolut nimic! Nu
vrei să recunoști nici în al nouălea ceas. Sincer,
credeam atât de tare în tine și-n prietenia noastră,
încât acum mă doare sufletul când îți stau în
preajmă și te privesc. Poate n-a fost o idee prea
bună să dorm aici. Îmi strâng lucrurile care le-am
adus pentru a-mi aranja patul și plec din cameră.
Pleacă... de ce pleacă? Ce are? Mike... nu te pot lăsa

așa de ușor... pentru prietenia noastră... pentru faptul că
ești singurul care îmi este aproape... Mă ridic brusc cu
riscul unei noi dureri... dar prietenia noastră contează mai
mult... să știu că Mike nu mai este supărat pe mine
contează mai mult. Mă grăbesc și îl prind cu ultimele
forțe de braț, întorcându-l spre mine.
-

Mike! Oprește-te, dă ura la o parte și spune-mi ce
s-a întâmplat? Nu pot să cred că te comporți așa...
după tot ce am pățit... prin câte am trecut... și...
îmi lași impresia că nici nu te mai interesează să
părăsim Valhala. Ce e cu tine, MIKE?

-

Ooo, da! Ai dreptate. „După tot ce am pățit... prin
câte am trecut”, iar tu-mi faci asta. Și poate nici