Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 242

Isa e geloasă! Isa e geloasă! Scumpa de tine.
Ceee? Nu sunt geloasă! Doar că... uff. Las-o baltă.
Nu ai înțelege niciodată. Mă întorc cu spatele la Mike.
Degeaba, el oricum nu mă vede. Geloasă? Eu? Pe
mucoasa aia? Niciodată!
Cum spui tu... Mersi pentru sfaturi. Nu te superi
dacă mă voi odihni puțin aici, nu?
Nu. Poți sta cât vrei.
Mulțumesc.
Mă așez pe scaun și îl privesc pe Mike cum se
întinde în pat. Oare de ce mă comport așa cu el? Asta
înseamnă la muritori să ai prieteni? În ultima perioadă
ne-am apropiat prea mult și am încălcat multe legi. Eu
nu mai sunt demon. Încet, încet simt cum interiorul meu
este cuprins de lucruri ciudate pe care muritorii le
numesc „sentimente”. Dar oare să pot simți ceva pentru
Mike?
Ațipisem... Mă simt atât de amețită și... Oh, s-a
înserat deja? Mike! Îmi arunc privirea prin cameră, dar
nu e niciunde. Casa pare cufundată în tăcere, nu se aude
niciun zgomot de jos. Oare unde e? Poate nu ar fi trebuit
mai devreme să mă forțez să merg. Îmi privesc brațele și