Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 225

-

Bine. O fac doar pentru că ești fată cuminte.
Scot din valiză jurnalul Gaiei și văd cum i se
luminează chipul instantaneu.

-

Ah... l-ai găsit. Îți mulțumesc! Îl strâng în brațe
ușor după care îmi ascund jurnalul sub pernă.
Umm... Mike... cum de ai stat atât?

-

Umm... am stat pe afară, la aer.

-

Ești... bine? Îl privesc neîncrezătoare.

-

Da, sunt bine... parțial. Adică, mă bucur că ești
bine, dar încă mă frământă gândul că ai trecut
prin atâtea.

-

Mike... știi, sunt deja cam foarte convinsă că
suntem tot în Valhala.

-

Da, știu. Suntem în Valhala. O spun urmărind
cu atenție reacția Gaiei.

-

Oh... credeam că... nu mai contează. Tristețea
mă acaparează fiind parcă dezamăgită de
răspunsul lui Mike, dar conștientă că nu ar fi
avut cum să mă mintă. Mă apropii de el, îi
cuprind mâinile timidă și îl privesc în ochi.
Mike... promite-mi...

-

Gaia... ai febră? Adică... arzi!