Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 220

-

Nu. Doar că... Doar că nu suport să știu că ți-a
făcut rău, bine? Și toate astea pentru... mine. EU
trebuia să am grijă de tine, da? Îmi simt sufletul
plin de remușcări.

-

Mike... eu... E mult prea supărat ca să îl mai bat
la cap. Dacă te rog... îmi poți aduce câteva
haine de la mine de acasă? Nu cred... că am să
mai vreau să plec de... lângă tine. Simt cum fața
îmi ia foc instantaneu, dar chiar nu vreau să mai
plec de lângă Mike... după toate cele întâmplate.

-

În orice caz, nu te voi mai părăsi eu și nu te voi
mai lăsa singură. Mă duc după haine...

-

Mulțumesc...

Părăsesc camera lăsând-o pe Gaia în urmă. Cobor
treptele în grabă de parcă aș avea nevoie disperat de aer.
Casa Gaiei mă liniștește într-un mod straniu. Pășesc
înăuntru parcă mai liniștit decât am ieșit din propria mea
casă. Umm... Hainele sunt sus. Iau o valiză pe care o
găsesc așezată într-un colț și urc în camera Gaiei. Mă
așez pentru câteva minute pe marginea patului și arunc o
privire prin cameră. Nu mă grăbesc să îi iau hainele. Nu
știu de ce, dar mă simt mai bine aici. Deschid sertarul și