Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 22

-

Da, e bine. Atunci ne vedem mâine. Ar trebui
să o întind și eu că văd că stă să plouă și mai
am ceva de mers până acasă.

-

Ok... Am spuso cu o tristețe în glas de care mam speriat și eu.

Am plecat spre casă. Picăturile au început să sentețească și să mă ude până la piele. Drumul până acasă
care s-a desfășurat cu pași repezi m-a făcut să mă
gândesc la câteva lucruri. Dacă Gaia are și ea dreptate pe
de-o parte iar totul este de fapt adevărat? Hmm... nu am
de gând să mă răzgândesc, însă Gaia nu are obiceiul să
spună ceva de care nu este 100% sigură. Dacă foaia aia
chiar o face să se comporte ciudat...
În sfârșit acasă. Am făcut un duș rapid, am furat
câte ceva de mâncare din frigider și m-am refugiat în
cameră. Discuția cu Gaia mi-a stârnit curiozitatea. În
speranța de a găsi ceva interesant despre acel oraș
misterios m-am proptit în fața calculatorului. După cum
mă așteptam. Tot ceea ce găsesc sunt clasicile povești.
Poate mi-a povestit prea mult despre faptul că vrea să
mergem în Valhala. Totuși, mi se pare destul de ciudat că
Gaia vrea să meargă așa din senin în acel oraș. Este un