Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 209

Vocea copilăroasă îmi pătrunde în minte. Mike...
dar, doare atât de tare, nu cred că mai suport... Aaa!!!
Clipele de oroare par nesfârșite. Aud voci pe care nu le
pot desluși. Cu ultimele puteri îmi ridic privirea și în fața
mea se înalță o siluetă suplă, feminină, două aripi fine,
păr lung și alb. Cine... ești? Dar vorbele nu îmi părăsesc
buzele, prăbușindu-mă instantaneu la pământ.
Mă uit la mucoasa asta mică pentru care m-am
luptat, de fapt, am făcut-o pentru Mike, dar și pentru
mine, auzi și tu... să devină asta semi-demon. Nici gând!
Oare e mai bine să o duc acasă sau să-l aduc pe Mike
aici? Mai bine îl aduc pe Mike, îl eliberez din... ahh...
Câte fac pentru tine, Mike! O spun strângând din dinți.
Fiecare întâlnire cu Isa se sfârșește cu o trezire
bruscă. Mă uit în jurul meu și văd un decor destul de
înfricoșător. Sunt într-o pădure, dar ce caut aici? Stai! Nu
mai sunt... acolo. Încerc să mă dezmeticesc. Oare m-a
scăpat Isa din acel loc?
Mike... ești liber.
Isa, eu...