Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 204

gânduri. Mă uit prin bucătăria înecată în liniște și parcă
mă întristez și mai mult. Îmi lipsește deja prezența lui,
vocea lui, glumele lui. Off...
Hei... micuțo, ce e cu tine?
Cum ce e? Nu pot sta cu mâinile în sân când nu știu
ce s-a întâmplat cu Mike. Ce să mă fac...
Înseamnă chiar atât de mult pentru tine?
Nu ai idee...
Hei, hei, nu plânge, te rog. Uite... s-ar putea să
existe o cale de a ajunge la el, dar... trebuie să ai
încredere în mine.
Da? Știi unde e?
Da. ASTA E! Am găsit scenariul perfect pentru a o
aduce la mine. Foarte bine, foarte bine. Vei avea
încredere în mine?
Du-mă la el, ACUM!
Cum dorești... Urmează-mi vocea, te voi ghida.
Plec grăbită afundându-mă încă odată în întunericul
de afară. Vocea care pare a fi o melodie stinsă îmi arată
pe unde să merg. Pășesc pe o cărare, care duce în pădure.
Clar nu suntem în Valel. Pădurea asta nu există în Valel
iar copacii... sunt atât de... înfricoșători. Parcă stau să mă