Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 175

neschimbat. Taraba băbuței este închisă.
Drumul care duce spre școală e liniștit. Să ne fi
întors la normal? Mike nu pare a fi în apele lui,
dar prefer să nu îl întreb nimic, pentru a ne
continua drumul în liniște. Iată școala. Mai
câteva minute și se sună. Mike! Hai să ne
grăbrim. O iau la fugă, trăgându-l după mine.
Să ne grăbim? De când se grăbește Gaia la școală?
S-a schimbat ceva, iar eu nu știu? O urmez pe Gaia, dar
nu cu aceeași viteză, rămânând câțiva pași în urma ei.
Mie nu îmi este dor de școală, nu-mi este dor de colegi,
doar că nu stau prea bine cu situația școlară și nu-mi
permit să mai fac absențe. Gaia pășește rapid, intră tiptil
în clasă și se așează în bancă. Mă uit, constrâns, la colegi
și la profa care scrie nederanjată la tablă, înainte de a mă
așeza în bancă. Nimeni nu schițează nimic.
-

Mike! Mike! Așează-te odată! Am strigat șoptit
printre dinți văzându-l cât de încet se mișcă. Ce
ai?

-

Nimic! Doar mă uit... Mă așez în bancă lângă
Gaia și îi șoptesc la ureche. Nu ți se pare ciudat