Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 173

oricum, eu cred că nu mai pot dormi, așa că voi
coborî până jos. Tu ce faci? Mai rămâi?
-

Eh??? Iară mă lași singură? La auzul acestor
cuvinte, în două secunde mă ridic în fund.

-

Eu nu te las singură, tu vrei să rămâi singură. O
spun ironic. Mă duc să pregătesc micul dejun.
Cobor până în bucătărie să gătesc ceva, dar ce?
Aseară nu aveam deloc de mâncare. Ce zici, pe
la tine prin frigider e ceva?

-

Ah... păi... da, am câte ceva. Vrei să mergem
acum?

-

Dacă ai, da, desigur! Când ne întoarcem de la
școală, am să mă opresc să fac câteva
cumpărături. Acum e prea de dimineața pentru
asta, cred.

-

Dar... Mike... nu ai de gând să... locuim
împreună, nu? Adică... e doar ceva temporar.

Oare de ce mă întreabă Gaia una ca asta? Nu că mar deranja dacă am sta împreună, dar... Nu știu ce să zic.
Simt că dacă aș da un răspuns concret, sigur ar găsi o
interpretare.