Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 162

fac ceva în privința asta. Hai Mike, pune-te odată la
somn. Nu mai pot aștepta prea mult timp. La naiba!
-

Super. Mulțumesc. Hai să ne punem la somn, sa făcut destul de târziu, iar eu abia aștept să
dorm. Am două dormitoare sus, hai că te ajut eu
cu bagajul și îți arăt unde poți dormi liniștită.

-

Mulțumesc... dar... sigur nu e deranj?

-

M-ai deranjat vreodată? Să nu-mi răspunzi la
întrebarea asta! Hai să mergem...

Casa lui Mike chiar este minunată. Atât de curată și
călduroasă. Dormitoarele se află la capătul scărilor ușă
lângă ușă. Mike deschide ușa din dreapta și îmi face
semn să intru. Ezit pentru câteva minute... e atât de
ciudat... ce ar crede colegii de la școală? Mike îmi așează
bagajul la capul patului și mă privește nedumerit.
-

Relaxează-te. Te văd tare încordată...

-

Știu... dar... e pentru prima oară când dorm la
tine, nu e ciudat?

-

Ciudat? De ce spui asta? Nu s-a ivit niciodată
ocazia până acum, dar în rest nu văd nicio
problemă că dormi la mine. Am dormit
împreună când eram mici și dădeam petreceri în