Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 143

fină, firele de păr negru care-mi alunecau printre degete
și bătăile inimii. Isa!
Mă uit la el și îmi pare rău... Crede că a părăsit
Valhala și că s-a întors la viața lui normală. Dacă ar ști
cu adevărat ce se întâmplă. Ahh... Trebuie să fac ce mi-a
zis Gabriel, dar îmi e greu. Nu pentru că aș simți ceva
pentru Mike, dar el, acum... mă consideră prietenă.
Sentimentele astea... fir`ar! De ce noi demonii avem și
așa ceva? Doar muritorii ar fi trebuit să fie înzestrați cu
asta. Nu am cum să-i zic toate astea, dar sigur se va
supăra pe mine când o să își dea seama că n-au plecat
niciodată din Valhala. Măcar... se va bucura de micul
cadou pe care i l-am făcut... L-am mutat cu casa lângă...
Gaia. Cât efort am depus pentru a face această mișcare
și nu e nimeni care să mă aplaude sau să mă felicite. Nu
e lucru ușor să oprești timpul și precipitațiile în jurul
unei singure case. Dar... măcar, pentru moment, se
bucură de toate astea. De ce-mi trec toate astea prin
minte? Mike continuă să mă strângă în brațe... și nu-mi
dă drumul.
Ar trebui să plec... Mă desprind ușor din brațele lui
Mike și dispar.