Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 136

ăsta, vreau înapoi la școală, să ne întoarcem la
viețile noastre normale... fără vise urâte, fără
voci...
-

Propun să luăm ceva de jos să mâncăm și după
aceea să plecăm, fiindcă până ajungem acasă nu
vom mânca nimic pe drum.

-

Da... ai dreptate... Mike s-a încălțat și a dat să
iasă din cameră. L-am prins de mână instinctiv.
Nu am făcut niciodată așa ceva în ani de zile de
când suntem prieteni, dar acum... doar așa mă
mai simt în siguranță. Nu scoate niciun cuvânt
îmi zâmbește prietenește și o ia înainte. Mă simt
ca un copil mic care are nevoie de îndrumare și
protecție.

Gaia e încă speriată după noaptea care a trecut deși
nu i s-a mai întâmplat nimic. Cu toate astea, prezența
mea îi oferă o doză de siguranță. Coborâm la bucătărie în
speranța că vom găsi ceva de mâncare. Nimic! Nici urmă
de mâncare în toată bucătăria, dar am o idee, pot să-l
întreb pe Kagami. Asta în cazul în care are ceva provizii
și e dispus să împartă cu niște străini.
-

Kagami! Strig să se audă în tot motelul.