Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 135

-

Bine, bine, ți-ai făcut de cap, te-ai distrat...
acum ce zici? Crezi că putem pleca acasă? Te
rog!

-

Unde te grăbești? A început să-mi placă în
Valhala, ție nu?

Am rămasc înmărmurită. Nu îmi vine să cred ce
spune Mike... Pentru prima oară am izbucnit instantaneu
în plâns. O frică cumplită m-a cuprins ca și cum aș
înțelege că nu mai am nici cea mai mică șansă să plec de
aici. M-am lăsat înapoi în genunchi pe patul improvizat și
am continuat să plâng fără să mai fiu în stare să scot un
cuvânt.
-

Hei, stai Gaia! Am coborât rapid din pat, m-am
pus lângă ea și am luat-o în brațe. Nu plânge
Gaia. A fost doar o glumă. Cum să-mi placă
acest loc? Cum să nu vreau să mergem acasă?
Hai ridică-te să mergem să mâncăm ceva și apoi
ne strângem bagajele și să o ștergem de aici.
Mergem acasă!

-

Nu... nu... nu putem să ne luăm... toate... toate
bagajele ca să... ca să putem pleca direct? Încerc
să vorbesc printre suspine, sunt sătulă de locul