Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 113

Păi dacă ai venit să mă iei la rost, poți să pleci.
Ahh, ce mă doare când spun asta. Dar cum pot să-i spun
așa ceva?
Îmi cer scuze că există cineva care îi pasă încât
să vrea să te ajute. Am prins-o de mână exact când se
pregătea să plece.
Nu Isa, stai! În următoarea clipă brațele mele i-au
înconjurat mijlocul, iar privirile noastre s-au fixat preț de
câteva cliple. Nu pleca. Scuză-mă, nu știu ce am în
ultimul timp... cred că Valhala reușește să-mi alimenteze
temperamentul veninos.
Te cred Mike. Tu nu ești așa. Am văzut cât de
mult ți la Gaia și că între voi e o legătură puternică. Mă
deranjează că o lași singură. Gaia nu este o persoană
atât de puternică pe cât pare, ca să se poată apăra
singură, iar tu dai importanță unor lucruri din jur pe
care nici nu ar trebui să le bagi în seamă.
Ce vrei să spui cu asta?
Vreau să spun că tu ai impresia că eu nu știu ce ți
s-a întâmplat.
Te referi la vocea aceea, nu-i așa?