Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 111

cred că este o întrebare cu două tăișuri.
Indiferent ce aș răspunde, s-ar putea dovedi a
fi nefavorabil pentru mine așa că mai bine evit
răspunsul. Dar de ce mă-ntrebi?
-

Umm... nimic... nimic... cred că am visat eu
ceva și am rămas poate cu impresia asta...
cred... scuze.

-

Sigur? O întreb de parcă nu mă așteptam la
răspunsul acesta.

-

Da... Uită că am pus o așa întrebare prostuță.
Mike? Nu mai are sens să insist pe subiectul
ăsta, mă întind în pat și îi mai cer un singur
lucru.

-

Da, spune.

-

Putem lăsa aprinsă lampa de pe noptieră? Te
rog...

-

Da, o lăsăm, nu mă deranjează.

-

Arigatou... și Mike... să nu... mă mai... lași...
Dar am alunecat atât de repede în lumea
viselor încât nu am mai reușit să îmi termin
fraza.