Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 11

m-am strâmbat puțin în semn de protest iar profa și-a și
ațintit privirea asupra mea. Privirile ni s-au întâlnit preț
de câteva clipe iar eu mi-am coborât-o pe a mea înapoi în
caiet. Hm... Mă întreb oare ce avea de gând să îmi zică
Gaia înainte să fim târâți în clasă. Am să o întreb după
ore.
Timpul s-a scurs mai repede decât mă așteptam.
În orice caz am ieșit la fel de rapid pe cât am intrat. Gaia
și-a strâns caietele, le-a îmbrățișat cu ambele mâini,
ținându-le strâns la piept și a ieșit val-vârtej pe ușă.
Trebuie să mă grăbesc și eu să-mi strâng lucrurile pentru
a o ajunge din urmă pe hol.
-

Gaia, ce s-a întâmplat?

-

Nu contează... oricum e o prostie. Mai bine nu
aduceam vorba. Ce o fi fost în capul meu?

-

De ce spui asta? Mai bine mi-ai spune tot...

-

Nu aici... vino!

Înainte de a mai spune ceva l-am smucit și l-am
tras după mine până în grădina interioară a școlii. Nu
puteam vorbi despre nebuniile mele în auzul și văzul
tuturor.
-

Mike... ai fost vreodată în Valhala?