Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 109

Oarecum mă bucur să o văd așa, îmi aduce aminte de
primele zile când ne-am întâlnit, când mă tot ciupea, iar
mie nu-mi plăcea deloc. Am strâns-o în brațe și i-am
spus.
-

Nu te mai las singură, am lipist doar... câteva
minute.

-

Câteva minute? A durat o eternitateee... M-am
oprit brusc dându-mi seama că mai puțin și iaș fi zis de cele întâmplate. Unde ai fost?

-

Am fost... ăăă... până jos, să iau o gură de aer
proaspăt.

-

La ora asta? Singur?

Oare m-a auzit vorbind de unul singur, sau că am
ieșit din cameră de tot insistă cu întrebările? Doar nu am
de gând să-i spun cele întâmplate nu? Gaia este deja
traumatizată de Valhala, îi voi face mai mult rău dacă îi
spun.
-

Da... Nu puteam să adorm și mi-am zis că
puțin aer rece m-ar putea ajuta.

-

Trebuia să mă trezești... M-am așezat din nou
pe pat și m-am bosumflat. Simt că mă minte.
Nu îi stă în fire... dar gândindu-mă mai bine...