Petale de lumina Revista Petale de lumina nr. 18

Este o după-amiază dezmierdată de vântul plăpând de toamnă. Mă plimb domol pe poteca împodobită de frunzele şi nucile îmbracate în cămăşile zdrenţuite. Stratul gros al frunzelor galben-maronii a reuşit să tapeteze cărarea, iar copacii au rămas goi după plecarea frunzelor pe covorul multicolor. Amurgul punea o umbră albăstrie pe neclintitele întinderi de frunze sângerii. Pădurea tristă, aproape moartă, fiindcă a ignorat verdele, este acum pustie. Singurii amici care i-au mai ramas sunt vântul şi frigul. Copacii sunt trişti, fiindcă le-au pierit mulţi fraţi, maroniul închis fiind culoarea lor dominantă. Soarele palid ne va lumina printre ramurile nemişcate. Cerul pătat de fum strigă după soare, dar el dispare într-un somn adânc. Ceaţa zglobie îi joacă feste întregii păduri. Răcoarea serii se lasă încet, iar noaptea îşi aşterne perdeaua peste pământ. Floarea-soarelui, îngrijorată de ropotul căderilor, s-apleacă la pământ, tot mai jos, şi trage cu urechea. Tânţarii, agăţaţi de frunzele roşii, le înţeapă, şi trupul toamnei tremură de frig. Nu doar păsările călătoare nu se mai află în acest peisaj, ci nici picior de om, fiindcă omul nu mai ştie să aprecieze magia toamnei. Ionuţ Coadă, clasa a VI-a D Î n fiecare zi apare câte un moment care anunţă venirea toamnei; veni bruma şi frigul alungă păsările călătoare, adierea vântului suflă puful păpădiilor. Viile dau roade bogate, iar oamenii ară pământul. Pe cer se văd mii de cârduri de păsări, iar pe lac, multe lebede tremurânde. În jocul acesta al frunzelor aşternute ca un covor puţin jilav parcă uitasem că este toamnă. Vântul bate şi odată cu el este minunat să privim cum frunzele ruginii ne ating în căderea lor, dându -ne un fior al temerii că mâine va veni iarna cea geroasă. Odată ajunse, pe pământ formează un covor foşnitor în care mi se afundă paşii. Culorile toamnei sunt fără egal: de la galbenul pal, la roşul de foc, ori la verde-arămiu. În aer miresmele de toamnă plutesc fiind accentuate de parfumul îmbietor al gutuilor coapte. Şi, în tot acest dans al frunzelor, mă întreb unde vor pleca milioanele de surate aşternute în covorul auriu, când le vor lua locul fulgii de zăpadă transfomând tot acest spectacol într-un alb imaculat. Toamna vine în caleaşca ei de frunze moarte îmbrăcată cu o rochie ţesută cu fire de aur, iar pe cap purtând o cununiţă bătută în pietre scumpe în formă de fructe. Îmi iau ramas bun de la ele şi aştept cu drag primăvara să bată bucuroasă la geam! Alexandra Ganea, clasa a V a E 7

Petale de lumina Revista Petale de lumina nr. 18 | Page 9