întruniţi în Sinod, în funcţie de realităţile vremii şi în consens cu poporul, a întocmit anumite
reguli de conduită morală, menite să îndrume viaţa personală şi comunitară a creştinului.. Aşa au
luat naştere canoanele sau legea bisericească.Canoanele Bisericii cuprind reguli privitoare la
cult, la morala creştină, la disciplina clerului (mirean şi monahal) şi la organizarea bisericească.
Ele mai pot fi numite Canoanele Sfintilor Părinți, rânduielile ocazionale legate de probleme
practice ale vieții bisericești, aparținând unui număr de treisprezece Sfinți Părinți răsăriteni,
menționați în canonul al II- lea de la Sinodul quinisext.
Cuvântul canonmai înseamnă şi măsură, dreptar, deci poate fi un îndreptar al vieţii
duhovniceşti.Sfinţenia şi autoritatea persoanelor care le-au întocmit le conferă orientarea către
o vieţuire autentică, în conformitate cu legea divină. Pentru vremurile actuale, valorile moralei
creştin - orto doxe tradiţionale, păstrate în tezaurul canonic al Bisericii, reprezintă însăşi sensul
existenţei umane pe axa normalităţii.De asemenea, cuvântul canon mai poate fi întrebuinţat cu
sensul de epitimie dată la spovedanie de către preotul duhovnic celui care se spovedeşte, înţeles
ca remediu de îndreptare şi corectare, cu scopul de a nu mai repeta greşelile. Ultima
semnificaţie a acestui cuvânt este reprezentatăde litera de tipar, care avea corpul de 36 de
puncte tipografice, cu care se tipăreau în trecut cărţile canonice ( din sl.kanonu, fr. canon, germ.
Kanon)
4