constructiv. Înainte de toate, este însă important ca educatorul însăşi să fie creativ, pentru că
numai aşa poate să aducă în atenţia copiilor săi tipuri de activităţi extraşcolare care să le
stârnească interesul, curiozitatea, imaginaţia şi dorinţa de a participa necondiţional la desfăşurarea
acestora.
Trebuie să ţinem cont că, indiferent ce metodă se adopă in educaţia tradiţională, indiferent
dacă are o finalitate pozitivă şi un obiectiv primar atins, ea nu va epuiza niciodată sfera
influenţelor formative exercitate asupra copilului. Exemple de activități extracurriculare: taberele,
excursiile, piesele de teatru, spectacolele de operă comică, atelierele creative, şezătoarele,
spectacolele în aer liber, vizitele la muzee sau Grădina Zoologică. Copiii pot fi stimulaţi şi îsi
pot imbogăţi imaginaţia creatoare şi sfera cunoştinţelor, prin vizionarea de piese de teatru, filme
educative, participând la ateliere de creaţie, prin dramatizarea unor opere literare cu diferite
ocazii sau prin implicarea în desfăşurarea sezătorilor literare. Excursiile şi taberele şcolare
contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile ţării, la educarea dragostei,
respectului pentru frumosul din natură, artă si cultură.
Eu cred că, trebuie să ţinem cont ca întotdeauna obiectivele instructiv – educative să primeze, dar
în acelaşi timp este foarte important, să reusim să prezentăm în mod echilibrat şi momentele recreative şi
de relaxare.
Bibliografie:
Ţîru C. Maria, „Pedagogia activităţilor extracurriculare” – Suport de curs, Cluj-Napoca 2007
Ionescu M.; Chiş V. – Mijloace de învăţământşiintegrareaacestoraînactivităţile de
instruireşiautoinstruire, Editura PresaUniversitarăClujeană, Cluj-Napoca, 2001
Lazăr V., Cărăşel A., Psihopedagogiaactivităţilorextracurriculare, Ed. Arves, Craiova, 2007.
53