My first Magazine revista sgs-scoala altfel 2017 | Page 13

SGS - SCOALA ALTFEL
- 13 -
2017
Anexă la metodologie
GLOSAR
1. A învăța să înveți reflectă abilitatea/competența de a te angaja în învățare și a persevera, a-ți organiza propriul demers de învățare, inclusiv prin
gestionarea eficientă a timpului și a informațiilor, atât individual, cât și în grup. Această competență presupune conștientizarea propriilor procese și nevoi de
învățare, identificarea oportunităților existente și abilitatea de a depăși obstacole pentru a învăța cu succes. Această competență include dobândirea, procesarea
și asimilarea noilor cunoștințe și aptitudini, precum și identificarea și recurgerea la îndrumare și sprijin. Motivația și încrederea sunt esențiale pentru dezvoltarea
competenței „a învăța să înveți”. Persoanele care au această competență sunt capabile să utilizeze și să aplice cunoștințele și experiențele anterioare într-o
varietate de contexte: acasă, la locul de muncă, în instituții de învățământ și formare. (Education Council (2006) Recommendation of the European Parliament
and the Council of Europe 18 December 2006 on key competencies for lifelong learning (2006/962/EC)).
2. Abilitățile socio-emoționale includ 5 arii de dezvoltare ale copiilor preșcolari/elevilor: autocunoaștere (abilitatea de a-și recunoaște emoțiile, gândurile
și influența asupra comportamentului, de a auto-evalua punctele tari și de creștere precum și de a manifesta un nivel optim de încredere personală),
autogestionare/autoreglare (abilitatea de a gestiona eficient propriile emoții, gânduri și comportamente incluzând managementul stresului, impulsurilor precum
și auto-motivarea pentru îndeplinirea unor obiective personale și/sau de învățare), abilități sociale (înțelegerea perspectivei celuilalt,mempatizarea cu persoane
din diferite culturi, înțelegerea normelor sociale, cetățenești, comunitare și etice, valorizarea resurselor și sprijinului familiei, școlii și comunității), abilități de
relaționare (abilitatea de a stabili și menține relații sănătoase și satisfăcătoare cumindivizi și grupuri, inclusiv abilitățile de comunicare clară, ascultare activă și de
a cere și oferi sprijin), abilitatea de a lua decizii într-un mod responsabil (abilitatea de a face alegeripersonale și privind interacțiunile sociale pe baza unor
standarde etice, de siguranță, sociale, precum și evaluând realist consecințele diverselor acțiuni asupra bunăstării personale, a celorlalți și asupra mediului).
(traducere a definiției date de Collaborative for Academic, Social, and Emotional Learning)
3. Învățarea experiențială/prin experiență reprezintă o modalitate de învățare în care educatorul/învățătorul/profesorul îi implică pe copiii
preșcolari/elevi în experiențe directe și procese de reflecție (analiză) pentru a crește nivelul de cunoștințe, a dezvolta abilități, atitudini și capacitatea acestora de
contribui la binele comunității. În filozofia învățării prin experiență, prelegerea pe o anumită temă poate fi înlocuită cu experiențe diverse (jocuri de rol, vizite,
interviuri, teatru forum, interacțiuni cu un anumit mediu/persoane/probleme, rezolvarea de probleme) și analiza/reflecția asupra comportamentelor și
sentimentelor avute, asupra lecțiilor învățate și aplicațiilor în viața de zi cu zi (Ce s-a întâmplat? Cum v-ați simțit? Ce ați observat? Ce înseamnă asta? Cum se
aplică în viața de zi cu zi? Ce comportament nou ați vrea să adoptați?). Ciclul învățării prin experiență (v. David Kolb) cuprinde 4 etape: experiența concretă,
reflecția (analiza gândurilor, sentimentelor și observațiilor), conceptualizarea abstractă (formularea concluziilor/lecțiilor învățate) și experimentarea activă
(aplicarea celor învățate în viața de
zi cu zi/alte contexte). (Asociația pentru educație prin experiență).