a.
Natura statică apare ca gen al artelor plastice în Renașterea flamandă, în sec. XVI, și se desprinde din picturile care înfățișau scene de viață de zi cu zi, unde inițial se găsea ca detaliu. Aranjamentele excelează în redarea compozițiilor cu obiecte specifice micului dejun, meselor îmbelșugate sau aranjamentelor florale. Obiectele de sticlă, de ceramică, de metal sau de lemn, pânzele de diferite culori și texturi, florile, fructele, legumele obișnuite sau exotice se organizează în compoziții complexe și foarte bine studiate. Măiestria pictorilor flamanzi este neîntrecută în redarea formelor și a texturilor obiectelor. Willem Claesz. Heda și Willem Ealf, din epoca de aur a picturii flamande, și Caravaggio, în Italia, sunt considerați maeștrii de seamă ai naturii statice.
Natura statică este de obicei o compoziție închisă, compusă piramidal, în care obiectele se completează unele pe altele, formând un întreg unitar.
Eelfie Jelles EelfiEMA, flori.
Cheorghe PetrAŞCu, Natură statică de atelier.
Cheorghe PetrAŞCu, Natură statică de atelier.
ŞtefAN LUCHIAN, flori.
PAUL CézANNE, Natură statică cu mere şi piersici.