PERSPECTIVA
1.1.
a.
Priviți natura. Observați că vi se arată diferit, în funcție de locul în care vă aflați, de starea vremii, dacă e însorit ori dacă cerul este înnorat, în funcție de anotimp, dacă e primăvară ori toamnă, sau chiar în funcție de starea voastră sufletească.
Perspectiva este metoda prin care, pe o suprafață bidimensională (de exemplu, foaia de hârtie), se realizează o reprezentare tridimensională a unor corpuri din spațiu. Mai precis, felul în care unghiul de vedere din locul în care vă aflați modifică formele reale. Pe măsură ce se depărtează de noi, obiectele par că se micșorează, liniile paralele par a se uni într-un punct de pe orizont, iar culorile obiectelor se schimbă.
Primii care și-au propus să redea natura așa cum se vede au fost grecii antici. În Grecia antică, teatrul era una dintre artele cele mai complexe, foarte apropiată de forma pe care o cunoaștem azi. Pe fundalul scenei erau pictate imagini de mari dimensiuni care creau iluzia realității, iar efectul de perspectivă se obținea prin studiul naturii și prin deformările observate cu ochiul liber. Acest tip de reprezentare se numește „perspectivă scenografică“.