Nicio altă țară nu s-a confruntat, nici măcar de departe, cu
o astfel de contestare permanentă a dreptului său de a exista,
chiar dacă legătura biblică, spirituală și fizică, veche de milenii,
dintre poporul evreu și Pământul lui Israel este, cu siguranță,
unică în analele istoriei.
Într-adevăr, această legătură nu are un caracter complet
diferit față de bazele pe care au fost înființate, să zicem,
Statele Unite ale Americii, Australia, Canada, Noua Zeelandă,
sau cea mai mare parte a țărilor din America Latină. Mai
precis, acestea au fost înființate de europeni care nu ar fi
putut avea nicio pretenție legitimă asupra acelor pământuri,
care au subjugat și decimat populațiile indigene și care și-au
proclamat propria autoritate. La fel stau lucrurile și în țările
din Africa de Nord, care au fost cucerite și ocupate de
invadatori arabi-islamici și care au redefinit caracterul național
al acestor teritorii, fără ezitare. Situația este identică și în
cazul unor state precum Irak și Iordania, care au fost create
de puterile occidentale, imperialiste la acea vreme, pentru a le
exploata mai eficient.
„Subiectul construirii unei națiuni nu
are precedent nicăieri în istorie.“
Nicio altă țară nu s-a confruntat cu șanse de
supraviețuire atât de mici, nici nu a trecut prin același
proces nesfârșit de demonizare la nivel internațional, din
partea mult prea multor țări dispuse oricând să se dea în lături
de la preceptele integrității și ale moralității doar pentru a face
un act de servilism în fața numeroaselor state arabe bogate în
resurse energetice.
2