Introducere in Stiinta Calculatoarelor 2013 | Page 69

parte din limbajul de programare ci din biblioteci de funcţii ataşate
acestuia.
Cuvintele cheie care exprimă categoriile de acţiuni de mai sus precum
şi modul corect de exprimare al lor (adică sintaxa) constituie setul de
instrucţiuni a unui limbaj de programare. Dacă se cunosc modurile de
exprimare ale aceste acţiuni de bază într-un limbaj de programare, se
poate considera limbajul cunoscut în proporţie de 50%. Trebuie
remarcat că, în limbajele de programare moderne, operaţiile de intrare
- ieşire nu constituie instrucţiuni de limbaj ci sunt realizate prin
subprograme specializate – în afara limbajului.
Un program este un text ce cuprinde o secvenţă de instrucţiuni din
categoriile de mai sus, care sunt executate în ordinea în care apar în text.
Procesorul asigură preluarea şi executarea comenzilor în secvenţă,
aceasta fiind ideea centrală de funcţionare a maşinilor von Neumann.
După cum se poate imagina, instrucţiunile de decizie şi de repetiţie au
o exprimare mai complexă – de exemplu pentru decizie trebuie indicate
acţiunile pentru ramura în care condiţia de decizie are rezultat „fals” şi
acţiunile pentru ramura cu rezultat „adevărat”. Instrucţiunile pentru
decizii şi repetiţii sunt mai complexe şi au nevoie de mai multe linii de
text pentru a le descrie, pe când pentru instrucţiunile de atribuire este
suficientă o linie de text ce descrie expresia vizată. De aceea
instrucţiunile din prima categorie se consideră „instrucţiuni simple”, iar
cele din ultimele două categorii „instrucţiuni structurate”.
6.1.1. Instrucţiuni simple
Într-un program acţiunile sunt descrise prin linii de text, care apoi pot
fi interpretate şi executate de către calculator – linie cu linie sau pe
loturi de linii. Descrierea unei acţiuni complete se încheie cu
s