Ilinca Andreea-Melania Ilinca Andreea-Melania | Seite 94

Melania
— Ce s-a întămplat aici? Of, Of, cum ai reuşit? Nu te
impacienta mă întorc imediat, stai numai să aduc un ciocan din
garaj.
Înghit în sec aşteptându-l şi se întoarce la fel de repede
precum a plecat cu ciocanul. Tresar închizând ochii la fiecare
bataie cu ciocanul în scandură, iar unchiul mai rupe o bucată
din ea încât să îmi pot elibera piciorul.
— Unchiule, nu pentru picior am ţipat am vazut tipul de la
ştiri cu cap de ursuleţ în casă şi, şi…poza de familie e plină de
sânge. Tot sângele apăruse brusc şi parcă voia să îmi spună
ceva.
Unchiul Vincent mă priveşte gânditor, gândindu-se daca
am luat-o razna. Îşi întoarce privirea şi face un pas în faţă
dorind să îl înfrunte. Îl iau strâns de braţ şi îl privesc speriată,
mai face un pas spre întrerupator şi aprinde luminile. Amândoi
ne uitam în jur, nu era absolut nimeni puteam vedea doar poza
pe jos cu cioburile alaturi.
— Nu e nimeni.
Îl privesc blând şi pot vedea cum ochii îi erau umbriţi
provocând o privire răutacioasă, probabil nervoasă că l-am
trezit fără vre-un motiv serios.
Pagina
92