Melania
Răspund eu timid vocii de la televizor convinsă că nu
acesta este răspunsul, dar asta mă sperie pe mine cel mai mult
în acest moment.
— Clowni, dar exista un clown ce mişună prin canalizare
şi sperie copii cel mai tare.
Începeam să mă uit îngrozită la următorul film.
— Regula de aur atunci când îţi este teamă este să nu te
uiţi în spate, dar regula de diamant este să nu te gândeşti la ce
ar putea fi în spate. Să nu te gândeşti că ar putea fi acolo,
uitându-se la tine, hrănindu-se cu frica ta.
Încep să tremur lăsându-se rece, acel rece de mormânt
care îl simţeam atunci când l-am întâlnit prima dată. Podeaua
scârţie şi pot vedea pe furiş un joc de umbre la fereastră, dar
orice ar fii nu te uita în spate. Îndrept privirea spre poza de
familie de pe mobilă, îmi pun mana la gură şocată şi mă apropii
de ea. Iau fotografia în mană şi o examinez. Lacrimi de sânge,
sânge uscat pentru că nu îl puteam simţi la atingere erau pe
ochii mamei, pe ai tatei. Rămase doar ochii mei şi ai unchiului,
dar clipesc odată iar ochii mei din fotografie se făcuseră roşii.
Mai clipesc odată, iar o picatură proaspătă se prelinge pe obraji
mei din fotografie, mai clipesc odată şi pot vedea pe rochia
Pagina
90