Melania
Îmi bag mâinile în buzunar continuând drumul spre casă.
Când intru în casă prietena negreasă a Melaniei tocmai dădea
să plece.
— Oh hei nu vrei să mai stai, fac şi eu cina şi mâncaţi
împreună.
— E înregulă domnule, nu vreau. Mă duc şi eu acasă, la
noua mea casă de fapt.
— La ofiţerul cap de dovleac John Davson?
— Îl cunoaşteţi pe tatăl meu adoptiv?
— Oarecum, ei bine dute s-ar putea să se îngrijoreze.
— La revedere şi poftă bună, iar Melania să ai grijă la ce
am vorbit.
Spune negreasă făcând cu mană şi pleacă. Când m-am
asigurat că a plecat o iau pe Melania pe sus învartindo şi
pupăcindo pe obraz.
— Hihi şi mie mi-a fost dor de tine unchiule.
Spune ea cu un zambet larg pe faţă chicotind. Când să o
las jos spatele începe să mă anchilozeze. Se vede că mă apropii
Pagina
63